Imprimare
PDF

Semnele de viaţă şi urmele materiale ale unei activităţi umane sunt atestate la Cristian mai înainte de epoca neolitică şi continuate, firesc, în toate perioadele următoare.
Existenţa unor mameloane de pământ (trei la număr), între Braşov şi Cristian, în faţa dealurilor Poienii Braşov, cu înălţimi ce variază între 30 şi 10 metri, faţă de nivelul înconjurător, denumite: Măguricea Mare, Măguricea Mică sau Varniţa şi Bisericuţa, care au furnizat principalele descoperiri arheologice, confirmă faptul că vechea locuire a lor era posibilă, având în vedere că la acea vreme, depresiunea era la discreţia apelor, iar râurile Ghimbăşel şi Bârsa încă nu-şi stabiliseră definitiv albiile.
fragmente ceramiceFragmentele ceramice şi metalice, descoperite pe aceste locuri stau mărturie că triburile localnice optează pentru o viaţă sedentară, preocupându-se, în principal, de cultivarea pământului. Căniţele, relativ întregi şi bine conservate, aflate în muzeul şcolii, se încadrează perfect în cultura Schnekenberg, iar cele 12 seceri din bronz şi toporul din cupru atestă cultura Noua, a bronzului târziu.

În perioada celei de a doua vârste a fierului, şesul bârsan, inclusiv teritoriul Cristianului, e locuit de triburile dacilor cumidavensi, Cumidava dacică, menţionată de Claudius Ptolemaeus, pe dealul cetăţii feudale din Râşnov, constituie centrul de greutate în jurul căreia gravitează toate aşezările din zonă.
În epoca romană, după războaiele cu dacii, încheiate în 106, castrul militar de la Cumidava era amplasat într-un triunghi imaginar format din aşezările, de mai târziu, ale Râşnovului, Cristianului şi Vulcanului.
statueta antropomorfaMărturiile epocii romane sunt puse în evidenţă de săpăturile arheologice efectuate de regretatul profesor Ion Soiu şi elevii săi. Doar într-o cercetare de suprafaţă sunt descoperite cioburi, un vas cu toartă, un vârf de lance din fier şi un denar de argint, dar şi o statuetă antropomorfă de cult, din lut ars, ce reprezintă un idol semi-îngenuncheat.
După retragerea aureliană din 271, populaţia daco-romană îşi continuă existenţa seculară, făcând faţă triburilor migratoare şi alegând pentru apărare zonele înălţimilor şi ale pădurilor.
Infiltrarea carpilor, componenţi ai dacilor liberi din Moldova, apoi pătrunderea saşilor în secolele VI şi VII şi a altor năvălitori lasă urme în arheologie, dar mai ales în toponimie. Denumirile păstrate din această veche perioadă demonstrează că teritoriul „bârsan” avea statutul şi aspectul unei „ţări” organizate de o populaţie autohtonă românească, după sistemul obştilor săteşti. Faptul că elementul românesc este prezent în Ţara Bârsei înaintea venirii saşilor o probează şi etimologia nesaxonă a celor cinci localităţi reorganizate de cavalerii teutoni: Braşov, Prejmer, Feldioara, Râşnov şi Codlea.
Parcursul îndelungat de cucerire a Transilvaniei de către regalitatea maghiară e atestată în 1211 de pristavul regelui Andrei al II-lea, care îi introduce pe cavaleri teutoni în posesia Ţării Bârsei. Pe lângă funcţia de apărare pe care o exercitau, cavaleri teutoni, pe parcursul scurtei lor existenţe, de doar 14 ani, au avut în vedere organizarea economică a ţinutului, răspândirea catolicismului şi colonizarea domeniului cu populaţie săsească, oarecum înrudită din punct de vedere etnic şi religios.
Saşii din Ţara Bârsei proveneau din zona Sibiului, anterior colonizată cu elemente germane din Europa centrală şi de vest. Acţiunea de colonizare s-a realizat într-un ritm alert şi paşnic, noii veniţi aşezându-se alături sau pe vechile vetre de locuire ale românilor.
Astfel, co-existau două comunităţi, una românească şi una săsească, care îşi aveau propriile sisteme de organizare, feudalismul având, în consecinţă, două direcţii de dezvoltare: una băştinaşă şi alta, cu forme aduse şi impuse de noii veniţi.

Răspândirea geto-dacilor (după Geografia lui Ptolemeu - sec. I Î.Hr.) Biserica evanghelică - gravură de epocă

Scurtă cronologie...

„1362 (prima menţiune documentară a localităţii) Regele Ludovic îl scuteşte pe decanul Ţării Bârsei, Nikolaus, şi pe fratele acestuia, Rudolf, de impozitul pe proprietăţile din Cristian (villa Keresztényfalu) şi le acordă privilegii nobiliare. În acelaşi timp, le conferă şi veniturile morii din Cristian.
1367 Este menţionat nobilul maghiar Jakob de Braşov, care primeşte dijma satului Cristian (villa Cristiani).
1377 Într-un privilegiu regal, care confirmă locuitorilor Braşovului şi Ţării Bârsei avantaje juridice, se declară că localitatea Nova Civitas, împreună cu celelalte 12 localităţi libere, care au aparţinut totdeauna  de oraşul Braşov, vor aparţine şi în viitor de acesta. Astfel este confirmată o unitate juridică şi administrativă sub conducerea Braşovului.
1378 Sunt stabilite impozitele regale şi taxele pentru Cristian.
1398 Conflict referitor la unele părţi de proprietate asupra unei mori, revendicate, pe de o parte de primarul din Ghimbav, pe de altă parte, de Stephanus, plebanul bisericii Sf. Nicolae din Cristian.
Hartă a sud-estului Transilvaniei (1327)1405 Consiliul municipal al oraşului Braşov confirmă că Euphemia, fiica greavului Rudolf de Cristian, precum şi cei trei fii ai lui Christianus din Ghimbav au vândut părţile lor de proprietate asupra morii de pe pârâul Ghimbăşel din Cristian plebanului Nikolaus şi locuitorilor din Cristian, în folosul bisericii Sf. Nicolae din localitate.
1419 Regele Sigismund confirmă, la cererea primarului, magistrul Johannes de Cristian, documente referitoare la venituri din morărit.
1427 Târgul Cristian declanşează un proces cu oraşul Braşov pentru Poiana Braşov. Cu toate că Cristianul într-adevăr deţinea drepturi asupra păşunii Poiana Braşov şi a munţilor învecinaţi, ele sunt atribuite braşovenilor de către rege, care atunci se afla la Braşov.
1467 Este menţionat judecătorul Jakob din Cristian.
1487 Proces între Râşnov şi Cristian din cauza unui râu stăvilit pentru un eleşteu de către locuitorii din Râşnov, pricinuind pagube localităţii Cristian.
1497 O porţiune de hotar în litigiu este atribuită Râşnovului.
1500 Este construită cetatea din jurul bisericii.
1510 În comuna Cristian (Newstadt) locuiesc 124 gospodari, 3 jeleri, 12 văduve, 9 săraci, un morar, un servitor şi 4 păstori. Se consemnează patru case părăsite, o clădire-şcoală şi o casă a clopotarului.
1543 Adunarea districtuală a Ţării Bârsei fixează hotarul dintre Cristian şi Râşnov.
1556 Conducerea bisericească şi civilă stabilesc ca preotul din Cristian să angajeze un predicator remunerat de el. Sunt stabilite salariile predicatorului şi dascălului.
Act constitutiv al breslei fierarilor (Arhivele Na ţionale Sibiu)1558 Este menţionată breasla fierarilor.
1586 Fierarii din Cristian (Newstadt) obţin privilegiul de a-şi putea vinde secerile în toate târgurile Transilvaniei.
1588 Este stabilit traseul hotarului prin pădurea dintre Râşnov şi Cristian.
1600 Mihai Viteazul incendiază Cristianul.
1603 Trupele generalului Basta, formate din valoni şi germani, se încartiruiesc, iarna, în localităţile: Ghimbav, Cristian şi Râşnov, unde produc mari pagube.
1611 Trupele principelui Báthory incendiază Cristianul, dar nu reuşesc să cucerească biserica-cetate.
1612 (17 februarie) Noaptea, localitatea este atacată de haiduci. În martie, biserica-cetate este predată în mod paşnic principelui Báthory, care o eva-cuează, de abia, în septembrie.
1652 Conflictul de hotar între Râşnov şi Cristian, care în secolul al XVI-lea părea rezolvat, escaladează din nou; cele două localităţi ajung totuşi la o înţelegere.
1658 (25 august) Localitatea este incendiată de tătari.
1682 Cad pradă flăcărilor două străzi ale localităţii.
1705 Curuţii izgonesc locuitorii, care se refugiază în alte localităţi. Cristianul este prădat.
1706 Curuţii jefuiesc din nou localitatea.
1707 Curuţii atacă Cristianul şi răpesc locuitorilor 200 de cai şi vite. Primarul este capturat şi dus cu forţa din localitate.
1718 Cad pradă flăcărilor 83 de gospodării.
1718-1719 O epidemie de ciumă face 420 de victime, 39 de case rămân pustii.
1724 Locuitorul numit Knorren Chresti se deplasează până la Viena ca să se plângă de greutăţile în care se află Cristianul.
1739 Arde o mare parte a localităţii.
1760 Un incendiu provocat distruge 55 de case şi 50 de şuri.
1773 În cadrul vizitei sale, Împăratul Iosif al II-lea constată că Cristianul este un sat foarte frumos.
1779 Cristianul este afectat de o inundaţie devastatoare; pârâul Ghimbăşel, barat de o alunecare de teren, străpunge digul format şi coboară cu valuri imense, luând cu el stânci, copaci, case; nouă persoane mor.
1786 Construcţia unei mori.
1795 În locul vechii biserici, din 1770, se ridică biserica ortodoxă.
1814 Ard 383 de gospodării; doar 89 scapă nevătămate.
1824 Primăria veche (din 1624, în incinta fortificată) este supraetajată.
1839-1841 Demolarea bisericii evanghelice vechi şi construirea unei biserici noi.
1843 Ard multe gospodării.
1845 Cristianul este prima comună din Ţara Bârsei care renunţă la asolamentul pe câte o treime a câmpului şi cultivă loturile de pârloagă cu trifoi şi plante furajere. Se introduce creşterea şi îngrăşarea animalelor în grajd.
1847 Ard 194 de gospodării.
1854 Doi braşoveni înființează la Cristian o fabrică de spirt. Deşeurile producţiei sunt folosite ca hrană pentru vite.
1856 Cad pradă flăcărilor două străzi: str. Laterală şi str. Nouă.
1867 Conflictul purtat peste secole de către Râşnov şi Cristian pentru pădurea numită „Spinarea Boului” se încheie printr-o înţelegere.
1877-1879 Construcţia unei şcoli noi şi moderne.
1882 Înfiinţarea fabricii de produse refractare.
1890 Construcţia liniei ferate Braşov-Zărneşti.
Casa parohială evanghelică1891-1892 Construcţia noii case parohiale evanghelice.
1899 Demolarea camerelor de provizii şi a drumului de strajă din biserica-cetate.
1900 Comasarea pământului.
1902 Construcţia şcolii româneşti.
1903 Turnul-clopotniţă este supraînălţat şi primeşte aspectul de astăzi.
1904 La Cristian se ţin „Zilele Asociaţiilor Săseşti”. Apare broşura Neustadt und seine Behwohner (Localitatea Cristian şi locuitorii ei) de Franz Herfurth.
Fosta şcoală de înot1906 Amenajarea Şcolii de înot.
1907 Are loc un cutremur.
1911 Introducerea curentului electric.
1912 Înfiinţarea farmaciei „Zum Adler” (La vultur).
1921 Construcţia unei fabrici de cherestea lângă Canalul Morii.
1926-1927 Construcţia Casei de Cultură.
1929 Construcţia noii primării.
1937 Construcţia grădiniţei şi a casei de cultură româneşti.
1943 1943 de bărbaţi saşi luptă în cadrul Wermachtului.
1944 Intrarea soldaţilor ruşi în Cristian, care înfiinţează aici un lazaret pentru prizonieri.
1945 Deportarea a 279 de bărbaţi şi femei saşi în Uniunea Sovietică, 39 dintre ei murind în lagărele de muncă. Proprietatea săsească este naţionalizată.
1960-1961 Renovarea bisericii-cetate.
1990 Începerea marelui val de emigrare a saşilor în Germania.
1994 Ridicarea unui monument comemorativ pentru toţi locuitorii căzuţi sau dispăruţi în timpul celui de al doilea război mondial.
1997 Apariţia volumului ilustrat Neustadt in Burzenland (Cristianul din Ţara Bârsei).”

(după „Topografia Monumentelor din Transilvania. Judeţul Braşov. Municipiul Codlea, Cristian, Şercaia, Vulcan.” –  2002)